Platforma de crowdfunding pentru studenți
contact@adoptamstudenti.ro

Damian Stan

Damian Stan

Damian studiază acum la University of Aberdeen și datorită ajutorului vostru. Aici sunt impresiile lui după primele luni din anul universitar.


Hey,

Până acum, m-am descurcat chiar bine la universitate și mă simt bine la ore (în general, aproape toate notele pe care le-am luat până acum sunt A). Am un curs de chimie, de intro în științe medicale, de bio și diversitate și un curs despre creier și minte. Ultimul este diferit și foarte interesant, pe lângă fizionomia creierului și boli neurodegenerative am învățat și am dezbătut și teme despre creativitate și free will, chiar sunt foarte curios ce vom mai face în continuare la “The Mind Machine”. Orele practice sunt plăcute, mai ales când putem să vedem și să atingem unele plante despre care doar am auzit sau doar cât le-am văzut în imagini. La chimie fac lucruri simple, probabil pentru că suntem în anul întâi nu vor să se întâmple nimic periculos (de fapt, sigur asta e “It is quite difficult to add too much acid – but we never say impossible in the first year lab!”, citat din manualul de laborator). Dar, să fiu sincer, mă așteptam la mai mult, sau la altceva. Îmi doream să aprofundăm mai multe lucruri interesante, dar deseori ce primim sunt lucruri pe care le-am învățat deja la liceu și profesorii, eventual, ne spun să mai aprofundăm acasă din cărți sau internet. Măcar învățăm și lucruri mai aplicate pe viața cotidiană. Până la urmă, nu te ajută cu nimic informația ca atare dacă nu știi să o folosești.

Chiar dacă a trecut mult timp, nu am reușit să îmi găsesc un job în zonă și m-am gândit sa devin un rider la Deliveroo până când îmi voi găsi unul sau până când voi fi contactat din partea unui local sau bar în care mi-am lăsat CV-ul. Urmează să am o întâlnire pentru a-mi avea actele verificate și voi putea să încep să livrez. Săptămâna viitoare voi avea (finally) și întâlnirea pentru NINo. M-am simțit descurajat când nu am primit niciun răspuns de la locurile unde am trecut sau când am primit răspunsuri negative. Încerc să nu mă las descurajat, chiar dacă poate mai fi greu să îmi găsesc un job part time când nu am experiență în muncă și am un program mai “ciudat” (laboratoarele sunt doar din 2 în 2 săptămâni, dar orele sunt destul de împărțite încât face mai greu să prind unele ture).

Alt lucru care îmi întrece așteptările este costul traiului aici și costul ca adult în general. Sunt multe cheltuieli pe care nu le-am luat în calcul și mereu apare câte o surpriză (nu mă așteptam să fie nevoie de 5 lire pe săptămână pentru laundry). În general mi-am cheltuit majoritatea banilor pe mâncare (chiar dacă am acomodare cu catering, sistemul de aici e ciudat și nu îți ajunge mereu să mănânci toată săptămâna), transport (autobuzul e foarte scump în opinia mea și abonamentele nu merită, mai ales când sunt 2 firme în oraș cu prețuri diferite care circulă complet diferit), îmbrăcăminte, lucruri mici, care adunate devin o singură bulă mare, și pe distracție (la început m-a costat mult, neștiind cât costă lucrurile pe aici și cât de des pot ieși unii in oraș; am învățat că o seară de făcut lasagna cu un vin în 4 prieteni e mai plăcută și ieftină decât o ieșire în centru pentru meciul de rugby – nici nu știu regulile jocului). Măcar, chiar pot spune că am învățat foarte bine să trăiesc pe buget mic și nu e greu. Cel mai probabil voi renunța la opțiunea de catering din momentul în care voi trece pe acasă să îmi aduc niște oale, să încep sa gătesc singur (voi economisi mult și bine și voi putea să îi ajut pe ai mei care sunt în datorii și au costuri neașteptate pentru lucruri pe lângă casă; nu va fi nevoie sa mă mai finanțeze măcar o perioadă).

Să reușesc să îmi transform camera în locul pe care să îl pot numi “acasă” e greu și nu știu cum o să reușesc. Mă așteptam să fie ușor și să nu am probleme, dar chiar simt un sentiment ciudat când stau singur în cameră și gălăgia de pe hol nu e de la frățiorii mei, sau când ies să îmi vad prietenii, dar nu au fețele celor pe care i-am văzut în ultimii ani. Mă gândesc să fac o vizită “surpriză” acasă în următoarea săptămână, dacă găsesc bilete de avion la preț bun (ar putea să fie un cadou bun pentru ziua mamei mele și a unuia dintre frați). Noroc că mi-am făcut prieteni buni pentru zilele proaste, sau orice zi, cu care să pot petrece timp de calitate și dacă nu ieșim în oraș să cheltuim pe diferite distracții. Și noroc cu Măriuca, care mă ajută cu foarte multe pe aici. Anul viitor probabil va fi nevoie să fac la fel de la început, mă gândesc să merg într-un schimb prin Erasmus, și peste doi ani, când nu voi mai sta la cămin, iar mă voi acomoda în locul în care voi sta cu prietenii.

Orașul este foarte frumos de vizitat, am văzut foci în mare și doresc să vizitez o plajă cu o colonie de foci și să merg într-o dimineață din timp într-un loc unde vor fi șanse să văd delfini. Vă mai las câteva poze să vedeți cum e “Orașul de granit” în care unicornii sunt animalul național (probabil datorită descoperirii narvalilor).

Vă mulțumesc pentru ajutor!

Cu drag,

Damian Stan